Hegel a fost fascinat de filozofi precum Immanuel Kant și Baruch Spinoza, ale căror idei au fost cruciale pentru dezvoltarea propriului său sistem filozofic. După finalizarea studiilor, Hegel a început să predea la diferite instituții de învățământ. În 1818, a ocupat catedra de filozofie la Universitatea din Berlin, unde și-a continuat activitatea până la moartea sa, pe 14 noiembrie 1831, din cauze naturale (holeră). Acest post i-a permis lui Hegel să-și dezvolte și să-și disemineze ideile, influențând profund gândirea europeană.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel a avut o concepție profundă și complexă despre frumos și artă, considerând că acestea sunt manifestări esențiale ale spiritului absolut. În filozofia sa, frumosul este strâns legat de manifestarea ideilor și a spiritului într-o formă sensibilă și estetică. Hegel definește frumusețea ca “eine zarte Erscheinung der Idee” („o manifestare delicată a ideii”). Aceasta înseamnă că frumusețea este o expresie perceptibilă a adevărurilor și conceptelor spirituale și intelectuale. Pentru Hegel, arta are rolul de a face vizibile ideile și de a le oferi o formă sensibilă prin care să poată fi percepute și apreciate de oameni.

În lucrarea sa principală despre estetică, “Vorlesungen über die Ästhetik” (“Prelegeri de estetică”), Hegel explorează diferitele forme ale artei și rolul acestora în manifestarea spiritului. El clasifică arta în trei mari forme:

1. Arta simbolică: Aceasta este forma de artă în care ideile sunt exprimate prin simboluri care nu reflectă perfect conceptul interior. Exemplele includ arta vechilor culturi orientale.
2. Arta clasică: În această formă, există o armonie între conținutul spiritual și forma sa exterioară, cum este exemplificat în arta greacă antică.
3. Arta romantică: Aici, forma exterioară este subordonată conținutului spiritual, reflectând o interioritate mai profundă și o subiectivitate sporită, cum se observă în arta medievală și modernă.

Hegel susține că frumusețea nu este doar o calitate a obiectelor fizice, ci și o manifestare a ideilor și a spiritului. El afirmă că frumusețea adevărată este aceea care reușește să exprime în mod sensibil o idee sau un concept spiritual: „Die Schönheit ist die sinnliche Erscheinung der Idee” („Frumusețea este manifestarea sensibilă a ideii”). Această viziune implică faptul că arta nu este doar despre estetică și plăcere vizuală, ci și despre revelarea adevărurilor spirituale și intelectuale. Arta, prin intermediul frumuseții, devine un mijloc prin care spiritul absolut se manifestă și comunică cu lumea sensibilă.