Germana cu Marina, cursuri limba germana

Învață Germana cu Marina: 0723 337 559, cursuri@germanacumarina.ro

Istoria limbii germane

Cum funcționează limba germană

Vă interesează limba? Aici puteți găsi răspunsuri interesante la întrebările dvs. despre limba germană.

În ce țări din lume se vorbește germana?

Peste 130 de milioane de oameni din întreaga lume vorbesc germana ca limbă maternă sau a doua limbă. Germana este limba oficială în Germania, Austria, Luxemburg, Belgia, Liechtenstein și Elveția. Germana este, de asemenea, utilizată în Uniunea Europeană ca limbă de lucru internă, alături de engleză și franceză. Germana este cea mai vorbită limbă maternă din UE.

Ce litere speciale are germana?

Limba scrisă în limba germană cuprinde cele 26 de litere ale alfabetului latin. În plus, există cele trei umlauturi Ä, Ö și Ü și, de asemenea, Eszett (ß). Eszett este o literă care există doar în limba germană scrisă. Cele cinci litere cel mai frecvent utilizate în limba germană sunt E, N, I, S și R. Cele mai rare cinci litere sunt ß, J, X, Y și Q.

Există limbi legate de germană?

Germana aparține grupului limbilor vest-germanice, un subgrup al limbilor germanice. Alte limbi vest-germanice includ engleza, olandeza, idișul și afrikaans. În Papua Noua Guinee, unii oameni vorbesc Unserdeutsch, singura limbă creolă cunoscută bazată pe germană. Cu nu mai mult de 100 de vorbitori nativi, această limbă este considerată extrem de periclitată.

Care sunt cuvintele compuse lungi în germană?

Germana este cunoscută pentru cuvintele sale lungi și complicate. Este teoretic posibil să se formeze cuvinte de lungime nesfârșită. Elementele verbale pot fi combinate corect din punct de vedere gramatical pentru a forma așa-numitele compozite, adică un singur cuvânt care este alcătuit din numeroase elemente mai mici. Iată un exemplu: Kaffee (cafea), Kaffeetasse (ceașcă de cafea), Kaffeetassengeschäft (magazin de ceaști de cafea), Kaffeetassengeschäftseröffnung (deschiderea magazinului de cești de cafea) și așa mai departe. Cu toate acestea, cuvintele mai scurte au devenit mai stabile în practică. Dar există și excepții: în 1999, textul unui proiect de lege din statul federal Mecklenburg-Pomerania de Vest conținea cuvântul Rindfleischetikettierungsüberwachungsaufgabenübertragungsgesetz (“Legea privind supravegherea supravegherii etichetării cărnii de vită”) cel mai lung cuvânt din dicționarul Duden este Aufmerksamkeitsdefizit-Hyperaktivitätsstörung (“tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție”).

Există cuvinte care există doar în limba germană?

Există anumiți termeni care există doar în limba germană. Un exemplu este cuvântul fremdschämen, care înseamnă a simți un sentiment de rușine pentru ceva ce a făcut altcineva. Iar Fernweh este opusul dorului de casă: descrie un dor de călătorii pe distanțe lungi și aventură. Alte cuvinte, cum ar fi grădiniță, au fost adoptate ca fiind cuvinte englezești, de exemplu.

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch aparține grupului vestic al limbilor germanice. Formează împreună cu neerlandeza un continuum dialectal.

Istoria limbii germane își are originea o dată cu apariția limbii Germane Vechi. Lucrările scrise pentru această limbă au apărut la sfârșitul secolului al IX-lea. Aceste lucrări erau în mare parte scrieri religioase. Printre aceste scrieri putem enumera: Georgslied, Ludwigslied, Evangelienbuch, precum și alte imnuri și rugăciuni.

Una dintre primele poezii creștine ce a fost scrisă în limba Germană Înaltă Veche se numea Muspilli. Cartea descrie situația în care ajunge sufletul omului după moarte. O altă scriere în limba Germană Înaltă Veche este Hildebrandslied, care este un poem secular. Cartea descrie povestea dintre un tată și un fiu, ce s-au cunoscut într-o luptă. Aceste două scrieri au fost unele dintre primele opere ce aveau conținut laic. În cartea Hildebrandslied, vedem pentru prima dată, într-un text scris în limba germană, utilizarea concomitentă a dialectelor vechi germane, cât și a celor săsești vechi.

Limba Germană Înaltă Veche nu avea o structură constantă, care funcționa simultan pe întreg teritoriu al Germaniei. Ea era prezentă prin existența mai multor dialecte regionale.

Cele mai cunoscute dialecte din zona Germaniei, din secolul VII erau cele: bavareze, turingice și alamane. Aceste dialecte circulau în sud-centrul Germaniei, precum și în zona Austriei de astăzi.

Conform izvoarelor istorice, limba Germană Înaltă Veche a fost la început, influențată de limba latină, iar… Scrisul pentru această limbă folosea ocazional ( în special pentru cele religioase ), alfabetul latin.

Cu toate ca limba Germană Înaltă Veche era predominantă în zona Germaniei, această limbă a avut de suferit o serie de modificări de-a lungul timpului. Aceste modificări au fost atât fonetice, morfologice, fonologice cât și sintactice. Datele istorice confirmă că această limbă a fost mai degrabă instabilă, iar acest fapt este din cauza lipsei unei reglementări mai riguroase. Limba Germană Înaltă Veche a avut o ușoară reglementare la sfârșitul anului 1050, care din păcate, nu a avut puterea de a se menține și a se răspândi pe întreg teritoriul german.